Interculturalitatea in UE


Dezvoltarea problematicilor interculturale.
Apropierile interculturale au capatat o importanta din ce in ce mai mare in domeniul cercetarilor legate de fenomene de contact, intilnire, folosire a limbilor, fie ca limbi straine, oficiale, sau de uz administrativ. Acest demers reprezinta un cimp de investigare specific, dar si un element care trebuie luat in seama in orice studiu asupra relatiilor intre identitate si limba (aspecte normative, politici lingvistice s. a.). Stimularea demersurilor interculturale este o prioritate a ICFI-ului: probleme ce tin de interculturalitate, multiculturalitate si diversitate culturala, determinate de procesul de globalizare si europenizare Dat fiind ca ULIM este un membru activ al Agentiei universitare a Francofoniei (AUF), spatiul francofon, cu particularitatea lui de a fi unul cu o diversitate lingvistica foarte mare si o bibliografie deja bogata in domeniu, va fi unul privelegiat in aceasta privinta.


Educatia interculturala reprezinta o topica importanta a discursului educational si a practicilor educative in contemporaneitate. Contextele geopolitice, economice, culturale proprii Europei de astazi si din viitor prefigureaza o intensificare a schimburilor si transformarilor pe toate planurile. Europa contemporana nu mai poate fi inteleasa si tratata static, intr-o viziune inchisa, ci, in primul rind, prin prisma schimbarilor politice, sociale, culturale, economice, tehnologice, ce par a fi singura constanta a lumii in care traim. In aceste conditii, autorii considera utila prezentarea atit a unor constructe teoretice care explica fenomenele in cauza, cit si a unor modele actionale ce ne ajuta sa producem re-orientarea perceptiei, gindirii, simtirii si actiunii in sensul interculturalului.
Gastronomia in UE
Stiinta gastronomica, inca de la inceputurile sale, si-a asumat o conotati e puternic elitista. Pe de o parte erau clasele dominante, care scriau pentru ele insele retetele si primele opere d e critica gastronomica. Asadar, era inevitabil ca gastronomia sa devina o stiinta rezervata lor.

Politica UE

Cererea consumatorilor de produse ecologice şi popularitatea în creştere a agriculturii ecologice în UE a făcut ca regulile oficiale, programele şi planurile referitoare la acest sector să fie atât răspândite cât şi sofisticate.

Sanie cu zurgalai

Sanie cu zurgalai,
Frumosi sunt calutii tai, hei
Dar mai frumosi sunt ai mei,
Ca le dau apa cu mei,
Si zboara ca niste zmei.
Si mai frumoasa-i mandra mea,
Diseara ma duc la ea,
Sanie cu zurgalai.

De-o vrea mandra, de n-o vre
Deseara ma duc la ea, hei
Obosit cum oi putea
Ma duc deseara la ea
Sanie cu zurgalai
Obosit si plin de apa
Ma duc la ea ca mi-i draga,
Sanie cu zurgalaï.

Dragule, Mos Craciun

Stiu ca esti un mos foarte ocupat in aceste zile in care se apropie CRACIUNUL.Si mai stiu ca esti si foarte batran dar si bun pentru ca aduci cadouri la copii mici.Desi nu sunt chiar asa mica, tot imi doresc sa mai vina mosu pe la mine cu cadourile mult dorite,cu bucuria si veselia Craciunului,cu zapada si cu cei dragi oproape.

SARBATORI FERICITE LA TOTI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

democratia si statul de drept

Democratia si statul de drept

"Odata cu Revolutia Franceza democratia a incetat sa mai fie doar un cuvant literar si a devenit parte a vocabularului politic." Ernest Weekley

Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii. Este guvernarea de catre popor, puterea suprema revenind poporului si fiind exercitata direct de el sau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem electoral liber.

Statul

Statul este o entitate politică constituită dintr-un teritoriu delimitat de frontiere, din populaţie, şi dintr-o putere instituţionalizată. Statul este titular al suveranităţii şi personifică din punct de vedere juridic naţiunea. Din punct de vedere social statul este o instituţie a societăţii, dar şi un instrument în conducerea socială. O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcţiile statului existând şi astăzi în cercurile specialiştilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cercetează şi analizează viaţa socială.

Statul de drept
Statul de drept este interpretat, de cele mai multe ori, ca fiind singura formă
de guvernare care nu revendică, decât în mod cu totul întâmplător, o identitate istorică şi o vocaţie culturală specifică.
Statul de drept se recomandă ca un produs juridico-politic cu valoare de
întrebuinţare universală, învestit cu misiunea de a substitui pretutindeni regimurile
politice înrădăcinate într-o experienţă istorică particulară.
Statul de drept reprezintă expresia juridică a liberalismului politic, cu întreita
condiţie ca rolul legii să fie acela de a marca cu precizie frontierele dintre domeniul
statului şi cel al societăţii civile, de a da acesteia din urmă posibilitatea să
controleze legalitatea actelor puterii şi de a interzice accesul lor în universul privat
al cetăţenilor.
Construcţia teoriei statului de drept nu este opera hazardului sau produsul
unei logici pur interne a câmpului juridic. Teoria s-a dezvoltat pe un anumit teren
ideologic, şi a fost înrădăcinată într-o anumită realitate socială şi politică.
Teoria statului de drept este legată de un ansamblu de reprezentări şi valori
forjate încet, pe firul istoriei statelor europene.
Statul de drept presupune o viziune asupra statului, entitate abstractă şi
colectivă, distinctă de „societatea civilă”, o viziune asupra dreptului, conceput ca
exprimând idealul de justiţie, bazându-se pe ideea subordonării puterii şi pe ideea
libertăţilor individuale.
Analiza procesului construcţiei statului de drept demonstrează nu numai
complexitatea acestuia, dar şi dificultăţile întâmpinate, iar nu rareori, piedicile şi
obstacolele apărute în finalizarea obiectivelor sale.
Fundamentul statului de drept s-a conturat printr-un îndelungat proces istoric
de interferenţă a diferitelor teorii, privind nu numai raporturile între stat şi drept,
dar şi raporturile între puterea de stat – societate – individ.

Statul român
1. România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. 2. Forma de guvernamânt a statului roman este republica. Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate.
Suveranitatea

1. Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum.
2. Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

Teritoriul

1. Teritoriul României este inalienabil.
2. Frontierele tarii sint consfintite prin lege organica, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului international.
3. Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sint declarate municipii.
4. Pe teritoriul statului roman nu pot fi stramutate sau colonizate populatii straine.

Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni

1. Statul are ca fundament unitatea poporului roman.
2. Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine so
Cetatenia

1. Cetatenia româna se dobindeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica.
2. Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobindit-o prin nastere.

Dreptul de a fi ales

1. Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute in articolul 16 alineatul 3, daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 37 alineatul 3.
2. Candidatii trebuie sa fi implinit, pina in ziua alegerilor inclusiv, virsta de cel putin 23 de ani, pentru a fi alesi in camera Deputatilor sau in organele locale, si virsta de cel putin 35 de ani, pentru a fi alesi in Senat sau in functia de Presedinte al României.

Daca toate aceste legi sunt incalcate acel stat va avea de sufeit, acest lucru se intampla si in tara noastra, si din aceasta cauza suferim cu totii in diferite sitatii,cum ar fi:cei care pleaca in strainatate si sunt sunt priviti ca niste hoti din cauza altora(acesti hoti nu au o educatie buna si se duc si fura iar cei care sunt plecati pentru a munci cinstit sunt etichetati ca si ceilalti). Diferitele conflicte ce au loc atat in tara cat si in strainatate,SPAGA ce este prezenta in tara noastra pentru ca nu sunt puse in aplicare legile,ele sunt incalcata si de cei care le pun.
Exemle de neintelegeri din scoala noastra:
*problema uniformei(nu s-a ajuns nici acum la o intelegere),nu se comunica cu elevii;

http://www.e-scoala.ro/cultura_civica/domacrat1.html

TIC

CE,CAT,CUM MANCAM ?



ALIMENTAŢIA RAŢIONALĂ
Alimentul este factorul de mediu înconjurător cu cea mai mare influenta asupra organismului uman. De felul în care este înţeleasă această realitate, alimentele pot avea o funcţie pozitivă în menţinerea sănătăţii sau dimpotrivă, pot să expună la îmbolnăviri. O alimentaţie raţională asigură existenţa şi capacitatea de adaptare la acţiunea în continuă schimbare a factorilor din mediul înconjurător.
Pentru acoperirea printr-o alimentaţie raţional organizată a tuturor nevoilor vitale ale organismului este necesar să se ştie ce mâncăm, cât mâncăm, cum mâncăm şi când mâncăm.
Alimentaţia trebuie să fie completă, adică să procure organismului proteine, glucide, săruri minerale şi vitamine în anumite proporţii. Cum nici un aliment nu conţine toate aceste substanţe în proporţiile corespunzătoare nevoilor organismului este necesară o alimentaţie variată care să cuprindă toate cele 8 grupe în care sunt împărţite alimente în funcţie de valoarea lor biologică şi de substanţele pe care le conţin.
Laptele şi brânzeturile fac parte din prima grupă şi constituie o sursă de proteine valoroasă de calciu şi vitamine, fiind deosebit de necesare copiilor pt. dezvoltarea organismului la vârsta creşterii şi pt. consolidarea rezistenţei la condiţiile nefavorabile. Laptele este necesar dar nu suficient, el fiind sărac în unele elemente (fier, cupru, mangan), în timp ce brânzeturile grase, consumate în cantităţi mare, favorizează hipercolesterolemia.
Din grupa a-II-a face parte carnea, inclusiv cea de peşte. Carnea este bogată în proteine valoroase şi fier ăi are rol important în creştere. Stimulează activitatea nervoasă superioară.
Ouăle se află în grupa a-III-a. Conţin proteine de înaltă valoare biologică, numeroase vitamine în cantităţi mari şi grăsimi de calitate. Gălbenuşul conţine 2% colesterol.
In grupa a-IV-a sunt legumele şi fructele, ele reprezentând principala sursă de vitamina C, conţinând glucide, substanţe minerale şi o mare cantitate de diverse substanţe aromatice. Nu pot acoperi necesarul energetic, fiind în acelaşi timp foarte sărace în proteine. Aceste alimente extrem de valoroase nu pot acoperi singure nevoile nutritive ale organismului uman.
Grupa a V-a aparţine cerealelor şi leguminoaselor uscate, care reprezintă cea mai importantă sursă energetică datorită glucidelor pe care le conţin. Sunt de asemenea şi o sursă importantă de vitamine din grupul B şi C. Proteinele vegetale prezent în cereale şi leguminoase uscate sunt inferioare calitativ în raport cu cele animale.
Produsele zaharoase (dulciurile) se află în grupa a VI-a. Sunt o excelentă sursă energetică care se eliberează rapid în timpul efortului. Nu conţin vitamine, iar abuzul de dulciuri provoacă tulburări de nutriţie. Consumate între mese sau înainte de culcare favorizează apariţia cariilor dentare.
Grupa a VII-a este a grăsimilor. Valoarea lor calorică este foarte ridicată. Sunt necesare în anotimpul rece şi celor care depun efort fizic susţinut. Grăsimile expun la obezitate. Grăsimile animale, spre deosebire de cele vegetale, sunt hipercolesterolemice.



Cât mâncăm? Atât cât să nu ajungem la senzaţia de saturaţie. Excesele alimentare sunt la fel de periculoase ca şi alimentaţia insuficientă.
Cum mâncăm? Într-o ambianţă cât mai plăcută, creată de buna dispoziţie şi prezentarea atrăgătoare a preparatelor culinare, evitând cititul în timpul mesei. Condimentele sunt necesare, ele favorizând secreţia sucurilor digestive, dar folosite în exces au acţiune iritantă. Este important să se mănânce încet, mestecându-se bine, având în vedere că un aliment bine mestecat este în mare parte digerat. Să nu se mănânce prea mult dintr-un singur fel de mâncare. Unul din feluri să fie ciorbă, supă sau o mâncare caldă.
Când mâncăm? Întotdeauna la aceleaşi ore. Mesele regulate favorizează funcţiile digestive. Sunt necesare cel puţin trei mese pe zi, împărţind cantitatea de hrană astfel: 30% la micul dejun, 45-50% la prânz şi 20-25 % la masa de seară.
O cerinţă a alimentaţiei raţionale este igiena desăvârşită, grija pentru ca alimentele să nu fie contaminate cu microbi, viruşi sau paraziţi intestinali, prin spălarea cu mare atenţie a zarzavaturilor, fructelor.
Alimentele procesate/o necesitate a lumii moderne
Astăzi, o dată cu creşterea populaţiei globului, alimentele procesate au devenit indispensabile pentru hrana noastră zilnică. Companiile producătoare din industria alimentară acoperă această cerere uriaşa de alimente procesate, respectând condiţiile de fabricare, depozitare, transport şi comercializare, de la producător la consumatorul final, esenţiale pentru siguranţa şi igiena alimentară.


http://www.referat.ro/referate/Igiena_alimentatiei_8201.htm

TIC

CUM VOM SOCIALIZA COPIII DIN POSTURA DE INVATATOR





SOCIALIZARE: proces psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, concepţiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunităţi în vederea formării, adaptării şi integrării sociale a unei persoane. În acest sens, socializarea este un proces interactiv de comunicare, presupunînd dubla considerare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale, respectiv modul personal de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi conţinutului influenţelor sociale.
Intensitatea socializarii este maximă în copilărie sau în perioadele de tranziţie de la un stadiu de viaţă la altul. Cu o intensitate mai redusă socializarea se realizează de-a lungul întregii vieţi a unei persoane. Din păcate, au fost realizate mai ales studii transversale ale socializarii şi prea puţine de tip longitudinal, care ar fi mult mai relevante.


PEDAGOGIA

Ce este pedagogia? Cu ce se ocupă ea? sunt întrebări care au răspuns unanim acceptat doar la
un nivel ridicat de generalitate: pedagogia este ştiinţa educaţiei, sau pedagogia se ocupă cu studiul fenomenului educaţional. Detalierea judecăţilor–răspuns la aceste întrebări au ridicat însă
numeroase controverse. Încă de la începutul anilor 1900, Emil Durkheim, adept al unei orientări
sociologizante a educaţiei face distincţie între pedagogie şi stiinţa educaţiei. Pedagogia se ocupă de felurile în care este concepută educaţia, de emiterea unor percepte de conduită; modalitatea în care se practică educaţia este urmărită de ştiinţa educaţiei, prin studiul sistemelor de educaţie
caracteristice unor ţări sau epoci, explicarea tipurilor de educaţie şi prezentarea instituţiilor
pedagogice şi a funcţionării lor.

• „Pedagogia este teoria generală a artei educaţiei grupând într-un sistem solid legat prin
principii universale experienţele izolate, metodele personale, plecând de la realitate şi separând cu rigurozitate ceea ce aparţine realului de ceea ce aparţine idealului.”(Lucien Cellerier, 1910)
• Pedagogia ca „ştiinţă a educaţiei are un dublu obiect: să descrie educaţia ca pe un proces
natural, aşa cum procedează ştiinţele descriptive; apoi să fixeze un ideal de educaţie şi să dea
norme pentru urmărirea acestuia, deci să procedeze ca ştiinţele normative.”(Ştefan Bârsănescu)
• Pedagogia este „ştiinţa care, bazându-se pe cunoaşterea naturii omeneşti şi ţinând seama de
idealul către care trebuie să tindă omenirea, stabileşte un sistem de principii după care se va
îndruma influenţa intenţionată a educatorului asupra celui educat.”(G. G. Antonescu)
• Pedagogia „are ca obiect elaborarea unei doctrine a educaţiei, în acelaşi timp teoretică şi
practică, precum doctrina moralităţii a cărei prelungire este, şi care nu este exclusiv nici ştiinţă, nici tehnică, nici filosofie, nici artă, dar toate acestea la un loc şi ordonate după articulaţii logice”(René Hubert).
• „Pedagogia se ocupă de ceea ce este (realul), de ceea ce trebuie să fie (idealul), de ceea ce
se face (realizarea)”, dovedindu-se astfel că este, în acelaşi timp, o „ştiinţă teoretică şi descriptivă, ştiinţă normativă şi tehnică de acţiune.”(Émile Planchard)
• Pedagogia poate fi interpretată ca o ştiinţă a paradigmelor în rezolvarea problemelor cheie
ale educaţiei (Cezar Bîrzea).
• Pedagogia mai poate fi înţeleasă şi ca ştiinţă a modelelor de interpretare şi realizare a
educaţiei deoarece: obiectul ei este un proiect; educaţia este o totalitate; educaţia este o acţiune
socială, un sistem deschis; intervenţia educativă este supusă condiţionării moralei şi ideologiei pe
care le putem evita prin modele (Cezar Bârzea).
În accepţiunea lui C. Cucoş (Pedagogie, 1996) pedagogia este ştiinţa educaţiei care “studiază
esenţa şi trăsăturile fenomenului educaţional, scopul şi sarcinile educaţiei, valoarea şi limitele ei,
conţinutul, principiile, metodele şi formele de desfăşurare a proceselor paideutice.”

METOLOGIA FORMARII CONTINUE A PERSONALULUI DIDACTIC
DIN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR
Formarea continuă, inclusiv conversia profesională a personalului didactic preuniversotar,
potrivit prevederilor legii învăţământului nr. 84/1995 şi Legii 128/1997 privind Statutul
personalului didactic, constituie un drept. Această importantă activitate socială este coordonată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi se realizează prin unităţi de învăţământ, case ale corpului didactic, centre, instituţii şi alte forme instituţionalizate pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului de conducere, îndrumare şi control.
Aceste instituţii se pot asocia cu altele similare din ţară şi de peste hotare, conform
reglementărilor legale.
Întreaga activitate de formare continuă a cadrelor didactice urmăreşte realizarea obiectivelor
fundamentale ale educaţiei şi învăţământului:
♦ dezvoltarea identităţii naţionale în contextul integrării europene şi mondiale;
♦ dezvoltarea culturală, ştiinţifică, tehnică şi profesională;
♦ dezvoltarea capacităţii de anticipare şi adaptare la schimbare pentru progres psihosocial şi
integrare;
♦ formarea şi dezvoltarea personalităţii umane integrale, armonioase, creatoare, independente şi
interdependente;
♦ dezvoltarea caracterului prospectiv şi permanent al educaţiei;
♦ democratizarea educaţiei şi învăţământului, asigurarea condiţiilor de egalizare relativă şi gradată a şanselorde acces şi parcurgere, pentru dezvoltarea maximală a potenţialului psihofizic al fiecărui individ uman, pentru realizarea caracterului deschis al învăţământului;
♦ educarea capacităţilor cognitive, afectiv-motivaţionale, volitiv-acţionale, atitudinale şi
aptitudinale, a stilului activităţii intelectuale, a conştiinţei de sine şi a celei sociale, a concepţiei
despre om şi societate;
♦ dezvoltarea personalităţii capabile de cooperare, comunicare, decizie, inovare şi adaptare
creatoare la mediu şi a mediului la condiţia umană;
♦ educarea în spiritul valorilor democratice, moral-civice şi patriotice, estetice şi culturale ale
societăţii contemporane;
♦ realizarea unei noi armonii între cultura generală, de specialitate şi cea profesională la nivelul
exigenţelor formative ale societăţii postindustriale informatizate în funcţie de profilul de formare
determinat;
♦ formarea tinerei generaţii pentru integrare culturală şi socio-profesională eficientă, pentru
dezvoltarea culturii şi civilizaţiei.
În scopul realizării acestor finalităţi, activitatea de formare continuă va fi centrată pe obiective
specifice dezvoltării competenţelor psihopedagogice şi metodice, în specialitate şi psihorelaţionale, teoretico-metodologice, practic-acţionale şi constructiv-creatoare.
În acest context, restructurarea formării continue a cadrelor didactice constituie obiectivul
prioritar al asigurării calităţii învăţământului, şansa reformei învăţământului.
Competenţe pentru profesia de cadru didactic
Competenţe pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social
Competenţa de a fi proactiv, de a se compota conform unei opţiuni conştiente, bazate pe valori şi nu pe condiţii supuse unor criterii afective. Criteriul persoanelor productiveeste valoarea, capacitatea de a subordona o pulsiune unei valori este definitorie. “Nimeni nu vă poate leza fără consimţământul vostru”.(Eleonor Roosvelt)


http://www.dictsociologie.netfirms.com/S/Termeni/socializare.htm